Declaraţii surprinzătoare ale ministrului interimar al transporturilor, Radu Berceanu. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GdS, acesta a spus că, indiferent cine va ieşi preşedinte, va dizolva parlamentul după 7 decembrie. Berceanu mai crede că guvernul alcătuit de Liviu Negoiţă nu va ajunge să fie votat în parlament şi că partidele din coaliţia parlamentară se agaţă de candidatul Iohannis doar până la alegeri. Apoi, îl vor arunca precum o măsea stricată.
Rep.: – A fost Liviu Negoiţă prima opţiune a PD-L atunci când preşedintele Băsescu l-a desemnat prim-ministru pe Lucian Croitoru?
R.B.: – Ah, nu. În cadrul acestor consultări, partidele au posibilitatea să spună anumite variante, dar prerogativa este a preşedintelui. Drept urmare, preşedintele l-a numit pe domnul Croitoru mergând pe ideea lansată de aşa- zisa majoritate de 65%, adică uite, dom'ne, un specialist care să se ocupe de negocierea cu organismele internaţionale.
Rep.: – Preşedintele nu a anunţat atunci pe cine a desemnat PD-L candidat la funcţia de premier. S-a auzit că ar fi fost vorba tot despre actualul prim-ministru, Emil Boc…
R.B.: – Noi nu am propus pe nimeni atunci. Aveam o anumită idee şi în timpul discuţiilor i-am spus domnului preşedinte că, dacă e nevoie, facem şi noi o propunere. Preşedintele a spus că vrea să meargă pe varianta specialistului şi atunci l-am lăsat pe dânsul. De data asta, coaliţia a zis că vrea un gospodar. Şi atunci preşedintele a zis: vă dau eu un gospodar dintr-un sector care are 400.000 de locuitori. Sibiul, de unde venea domnul Iohannis, a primit 1.900 de miliarde de lei de la guvern (lei vechi – n.r.) şi cu banii ăştia cred că orice primar ar fi fost extraordinar. Preşedintele a zis: vă dau un primar care a făcut totul prin forţele lui, dacă tot vă trebuie unul. Liviu Negoiţă este o replică mult îmbunătăţită a lui Iohannis.
Rep.: – Partidele se străduiesc să demonstreze că preşedintele este un dictator…
R.B.: – Constituţia noastră face un balans între preşedinte şi parlament. Mulţi spun că nu e democraţie, că un singur om ia decizii. Dar singurul om, preşedintele, are cel puţin tot atâtea voturi câte au parlamentarii la un loc. În al doilea rând, România nu e singura ţară unde lucrurile sunt împărţite aşa. Franţa îi dă mai mari puteri preşedintelui. Acesta poate dizolva parlamentul când consideră de cuviinţă, fără să aibă vreun motiv. Deci, vrând-nevrând, există un soi de verificare şi echilibrare reciprocă. Cum parlamentul îl poate suspenda pe preşedinte, şi preşedintele poate dizolva parlamentul. În legătură cu desemnarea primului-ministru, nici preşedintele nu poate stabili cum se votează în parlament, dar nici parlamentul nu poate să-i spună: tu să-l propui pe ăla pe care ţi l-am stabilit noi dinainte. Preşedintele a încercat să meargă până la jumătatea drumului. Are parlamentul o anumită idee, am şi eu o idee, fac eu un pas, face şi parlamentul, şi găsim o soluţie care convine tuturor.
Rep.: – Cum vedeţi ieşirea din această luptă dintre preşedinte şi parlament?
R.B.: – Nu este neapărat o luptă. Este o campanie prezidenţială. Este prima dată când alegem preşedintele separat de alte alegeri. Dacă se ajunge la votarea în parlament a cabinetului Negoiţă şi acesta nu trece, preşedintele, oricare preşedinte, poate dizolva parlamnetul. Eu cred că orice preşedinte va ieşi va dizolva parlamentul, pentru că îşi va crea un avantaj extraordinar la alegerile anticipate…
Rep.: – Dar, legal, un preşedinte nu are voie să intervină în alegeri…
R.B.: – Nici nu va interveni, dar toată lumea va şti că ăla e partidul care l-a susţinut pe preşedinte. El va spune tot felul de lucruri fără să intervină direct. Chiar dacă iese Oprescu, de exemplu, va dizolva parlamentul, pentru că nu va avea partidul lui în parlament. Dacă face anticipate, poate face un partid prezidenţial. Parlamentarii ştiu aceste lucruri şi nu vor risca să fie la mâna preşedintelui, indiferent cine iese. Mai ales că o treime dintre ei au ieşit de pe locurile doi-trei. Eu sunt convins că parlamentul va vota de frică pentru acest guvern. Ai lui Geoană s-ar putea să mizeze pe faptul că, dacă iese el preşedinte, nu dizolvă parlamentul, dar nu sunt siguri. Mai sunt şi liberalii, care nu au cum să mizeze pe acest lucru, mai sunt minorităţile…
Rep.: – Deci, România va avea un guvern până la alegerile prezidenţiale…
R.B.: – De fapt, cred că în parlament se vor tărăgăna în aşa fel lucrurile încât să nu se ajungă la votul cabinetului Negoiţă până pe 7 decembrie. Vor face audierile miniştrilor şi vor spune că nu au fost concludente. Şi asta pentru că parlamentul nu are o limită de timp, nu are stabilită o perioadă în care să facă acest lucru. Mai vine şi vacanţa parlamentară… Apoi, parlamentul poate spune că nu mai supun la vot guvernul, ci îl lasă pe noul preşedinte.
Rep.: – De ce credeţi că se agaţă această majoritate politică de candidatul Iohannis?
R.B.: – Se agaţă de el doar până pe 7 decembrie. Este singura chestiune care îi leagă. Deci, ei spun aşa: o astfel de variantă ne rezolvă toate problemele. Iohannis nu e de la nici unul dintre noi, deci nu ne leagă mâinile dacă ieşim vreunul dintre noi preşedinte. Iohannis e al nimănui. Nici un partid nu va înghiţi ca în guvern să rămână Iohannis cu nişte miniştri tehnocraţi, în timp ce candidatul său a ieşit preşedinte. Sunt unii acolo, în partide, care se văd miniştri. Independenţi tehnocraţi nu există. Nu există aşa ceva. Cine e ăla aşa-zis independent pe care să-l pui ministru la interne, de exemplu? Este o utopie. Dacă preşedintele l-ar pune pe Iohannis mâine, de poimâine, partidele s-ar lua de păr şi s-ar da cu capul de toţi pereţii zece zile. Dacă prin nu ştiu ce miracol ar ajunge Iohannis prim-ministru, singura variantă în care rămâne şi după 10 ianuarie în funcţie este dacă iese Băsescu preşedinte. Pentru că, atunci, această coaliţie va spune: aoleu, ieşi ăsta preşedinte! Singura noastră armă rămâne să-l ţinem pe Iohannis trei ani în coasta preşedintelui, ca pe Tăriceanu. Lucrurile sunt prezentate într-o variantă pentru public, care nu ştie toate amănuntele, şi cu totul altele sunt interesele din spate. Aceste alegeri sunt, de fapt, alegeri cu un singur candidat: Traian Băsescu. Sunt unii pro-Băsescu şi alţii împotrivă. Şi sunt trei băieţi care vor să se aşeze în fruntea valului, împotriva lui Băsescu, şi să-l utilizeze împotriva lui. Pentru aceşti trei candidaţi, bătălia este să ajungă în turul doi. Ei se bat între ei. Se vor ataca din ce în ce mai tare, dar mimează toţi că-l atacă pe preşedinte.
Rep.: – Are vreo şansă refacerea Alianţei D.A.?
R.B.: – După data de 7 decembrie are şansă orice variantă.
